Ad

sâmbătă, 11 iunie 2016

  Teiul este un arbore înalt până la 40 m, cu o coroană deasă, globuloasă.
  Frunzele sunt peţiolate, ovate, asimetrice la bază, cu vârful ascuţit, dinţate pe margini.  

  Florile, de culoare albă-gălbuie, sunt plăcut mirositoare şi reunite câte 2-15. Pedunculul floral concrescut aproape pe jumătate din lungimea lui cu bractee eliptică sau lanceolată de culoare verde-gălbuie.
  Infloreste in lunile iunie-iulie.
  Este raspandit prin padurile din regiunile de dealuri pana aproape de zona muntoasa. 

  Recoltare
  Florile de tei se culeg cu bracteea insotitoare. Se recolteaza cand majoritatea lor sunt complet inflorite, iar un numar mic de boboci se afla in curs de deschidere.
  Recoltarea se face pe timp uscat, dupa ce roua s-a ridicat si la 2-3 zile dupa ultima ploaie. 

  Mod de uscare.
  Florile de tei se usuca in straturi subtiri, in incaperi aerisite.
  Se pot usca si pe cale artificiala la o temperatura de 35 grade C. Din 3,5-4 kg flori proaspete se obtine 1 kg produs uscat.
  Observatii:
  La manipularea florilor de tei se va purta masca sau tifon la nas si gura. Praful de tei este iritant, provoaca tuse si stranut.
  Florile de tei şi ceaiul obţinut din acestea au numeroase virtuţi terapeutice care pot ajuta la ameliorarea a numeroase probleme de sănătate.
  Florile de tei au în compoziţie un anumit tip de zahăr care deosebeşte acest ceai de restul prin dulceaţa sa naturală, acid galic şi catecol, precum şi ulei esenţial numit farnesol, care conferă plantelor proprietăţi neurosedative şi antispastice.

  Preparate fitoterapeutice din flori de tei.

 Pulberea
  Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a plantei uscate, urmata eventual de o cernere prin sita pentru faina alba. 
 O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. 
 Se administreaza pe stomacul gol, de trei-patru ori pe zi.
  Dozele maxime admise pentru pulberea de tei: 
 Copiii intre 2 si 4 ani vor lua maximum 2 grame pe zi, cei intre 5 si 9 ani vor lua maximum 3 grame pe zi, in timp ce copii intre 10 si 14 ani vor lua maximum 6 grame pe zi.
  Persoanele peste 14 ani vor lua aceeasi doza ca si adultii, care este de maximum 12 grame pe zi. 

  Infuzia fierbinte.
  Se foloseste pentru a provoca sudoratia, element foarte important in tratarea racelilor de tot felul, precum si a unor boli care apar pe fondul intoxicarii organismului.
  Se prepara simplu, prin oparirea a doua lingurite de flori maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa infuzeze si se filtreaza. 
  Se bea cat mai fierbinte posibil, asa incat efectul sudorific sa fie maxim.

  Infuzia combinata. 
  Cum arata si numele, ea combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active. 
 Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori de tei maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte, se lasa la infuzat 20 minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte; preparatul se bea inainte de masa, cu un sfert de ora. Doza - 3 cani pe zi.

  Tinctura.
 Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de flori de tei, completandu-se restul cu alcool de patruzeci de grade.
  Dupa ce continutul a fost omogenizat prin amestecarea alcoolului cu planta, se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile.
  Lichidul se filtreaza prin tifon si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.